Cum să ne apropiem adolescenții. Întâmplări din viaţa unui profesor de religie

Subtitlul cărții ne anunță că autorul relatează întâmplări din viața unui profesor de religie.

În cursul semestrului trecut am avut ocazia să discut despre disciplina Religie cu profesori din Germania, Turcia și Italia. Șansa aceasta a venit printr-un proiect Erasmus în care am fost pentru o săptămână implicat. Întrucât proiectul nu era dedicat disciplinei Religie nici nu a fost timp să aprofundăm, deși mi-aș fi dorit asta. Însă a rămas înțelegerea, că cei implicați în proiect mă vor pune în legătură cu profesori de religie din țările lor, în vederea aprofundării unor chestiuni specifice disciplinei pe care o predau.

Iată însă că înainte de a aprofunda cu italienii, turcii, germanii și austriecii, Editura Sophia îmi pune pe raft o carte despre experiența personală a unui profesor de religie din Grecia. Minunat! Deschid cartea având în minte o curiozitate extraordinară cu privire la atitudinea tinerilor din Grecia față de ora de Religie. Oare voi găsi în rândurile scrise de profesorul Kariotoglou dezvăluiri despre atitudinea elevilor săi?

Alte două întrebări îmi răsar în minte și rămân stăruitoare pe parcursul lecturii.
– Voi găsi oare și informații despre metode, știut fiind că pedagogia s-a născut în leagănul civilizației elene?
– Oare a scris Kariotoglou ceva despre abordarea creativă a disciplinei Religie?

Autorul îmi răsplătește curiozitatea (și investiția în carte) încă din primele pagini; întâi cu o pildă despre atitudinea profesorului față de elevi, apoi cu o întâmplare despre cum a reușit să transforme pasivitatea și indiferența unei eleve în asiduitate și implicare.

Kariotoglou joacă tare încă de la începutul cărții: a doua întâmplare e despre o elevă care se destăinuie profesorului de Religie că tocmai făcuse dragoste pentru prima oară, iar dilemele cu privire viață, la familie, la împărtășania de Crăciun nu încetau să apară.

A treia întâmplare demonstrează fără tăgadă că elevii trebuie să-l întâlnească pe episcop. Că profesorul trebuie să facă cum o știi el mai bine ca elevii să-l cunoască pe episcop și să intre în dialog cu el.

Apoi întâmplările vin din ce în ce mai emoționant de la o pagină la alta. Eleva evreică Sara salută cu “Hristos a înviat”; un profesor militant împotriva religiei în școală vine la Biserică în Joia Mare după citirea articolului de răspuns publicat ca replică la articolul în care contestase prezența disciplinei Religie în școală.

Întâmplarea aceasta este o lecție extrem de utilă cu privire la comportamentul față de cei ce nu agrează disciplina Religie și în plus demonstrează cât de eficient poate fi un articol bine scris și cu stil. Stau și mă întreb, câți dintre noi profesorii de Religie avem acces să publicăm la o revistă sau la un ziar? Oare e cazul să stăm nepăsători mulțumindu-ne cu “comoditatea” lipsei de activitate publicistică? După ce-l citești pe Kariotoglou... începi să conștientizezi puterea de transformare pe care o are o replică bine scrisă.

Din alte povești aflăm cât valorează salutul pascal “Hristos a înviat” spus de o elevă evreică; cât de mult contează să le vorbești liceenilor despre identitatea lor culturală și cum fructifică ei sămânța pusă de profesorul de religie taman când se află la studii la Londra; cum e să vină la tine o elevă evreică, tu s-o trimiți la rabin și ea să-ți spună: “Am discutat deja cu rabinul […] Vreau să aflu și părerea dumneavoastră”; ce satisfacție poate copleși pe profesorul de religie când o mamă de altă credință decât cea ortodoxă, rămasă văduvă, vine și spune: “Am venit să vă cunosc și să vă mulțumesc […] am avut o discuție cu ea și am constatat că motivul schimbării sunteți dumneavoastră!” Primise ajutor și întărire duhovnicească de la profesorul de Religie și doar așa reușise să treacă peste dureroasa pierdere a tatălui. Orice profesor are ce învăța din dialogurile lui Kariotoglou cu elevii căzuți în patimi dar mai ales cei căzuți în cursa drogurilor.

Profesorul Kariotoglou are excelente și relevante mărturisiri despre experiența la clasă din școlile cu elevi săraci, de la periferie, fără mari pretenții intelectuale; toți avem de învățat din rândurile întâmplărilor scrise de el. Ce curaj să începi o lecție despre ethosul ortodox plecând de la inscripția “iorgos păcătosul”, scrisă de pereții unei “case de toleranță”.
Nu spun mai mult. Vă las satisfacția de a descoperi voi înșivă. Cartea profesorului Kariotoglou este de un inedit exasperant. Cred că nimeni dintre profesorii de Religie nu și-au pus vreodată problema ce și cum face dacă familia extinsă a unui elev îi dă sarcina să-l anunțe că a rămas fără părinții și sora sa, decedați într-un grav accident. Kariotoglou a avut această experiență și o relatează în carte, dinamitând toate prejudecățile cum că misiunea profului de religie ar fi mai ușoară sau neimportantă.

Despre “Hristos la Club”, despre sensul și semnificația pelerinajului ca metodă de instruire, „despre obiectivele de învățare, despre cum Dumnezeu se îngrijește de destinele oamenilor într-un chip care pentru etica convențională poate părea absurd”, (precum în povestea Irinei) scrie Kariotoglou, un experimentat profesor de Religie.

Prof. Mihail Brînzea