Catavasier - mare

Aprobarea Sfântului Sinod

Editura Institului Biblic și de Misiune Ortodoxă

Descriere

Catavasier – dublă notaţie muzicală

Vechile manuscrise muzicale bizantine, grecești, românești sau bilingve, ce conțineau irmoase și catavasii se intitulau Irmologhioane.

Acum exact 300 de ani, ieromonahul Filothei sin Agăi Jipei de la Sfânta Mitropolie din București termina de scris opera sa de căpetenie, intitulată: „Psaltichie rumănească care cuprinde întru sine Catavasiarul cu toate trebuincioasele cântări ale bisericii ce să cântă peste tot anul…” Manuscrisul a fost încheiat în ziua de 24 decembrie 1713, în vremea luminatului domnitor român, Sfântul Constantin Brâncoveanu, și a mitropolitului cărturar Sfântul Antim Ivireanul, păstrându-se și astăzi în fondul Bibliotecii Academiei Române, sub cota Ms. rom. 61.

Acest voluminos manuscris muzical în sistema antehrisantică a fost semna­lat după 185 de ani, abia în 1898, de către istoricul și filologul român Constantin Erbiceanu (1838-1913), de la a cărui trecere la cele veșnice, împlinindu-se un veac, Academia Română a organizat, în octombrie 2013, un frumos moment de aducere aminte, evidențiindu-se de către istorici, filologi și muzicieni principalele calități ale acestui mare om de cultură român și valabilitatea scrierilor sale atât de temeinice și diversificate.

După mai bine de 70 de ani problema a fost reluată, prin anii 1969-1970, apoi prin 1980-1990, de către ierodiaconul profesor univ. dr. Sebastian Barbu-Bucur, care, în perioada 1981-1992, a reușit să tipărească acest manuscris în patru volu­me (Documenta et Transcripta), conținând Catavasierul (1981), Anastasimatarul (1984), Stihirarul (1986) și Stihirarul-Penticostar (1992), reproducându-le în fac­simil și în transcriere pe notația liniară, sprijinit fiind de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și, la ultimul volum, de Episcopia Buzăului.

După 110 ani de la copierea acestui volum muzical, se ajunge la primele tipări­turi psaltice în „sistema nouă” hrisantică ale lui Macarie Ieromonahul (1770-1836), executate la Viena în 1823, la tipografia mechitariștilor armeni. Unul din cele trei volume tipărite se intitulează „Irmologhion sau Catavasierul musicesc, care cu­prinde în sine Catavasiile praznicelor împărătești și ale Născătoarei de Dumnezeu, ale Triodului și ale Penticostarului, precum să cântă în sfânta lui Hristos Dumne­zeu beserica cea mare…”

După alți 23 de ani, Anton Pann tipărește la București, în 1846 (Ed. a II-a în 1854) Irmologhion sau Catavasier.

Șaizeci de ani mai târziu. Ion Popescu-Pasărea a tipărit la București, în 1908 și 1927, Catavasierul care cuprinde catavasiile praznicelor împărătești, exapostilariile și stihirile Evangheliilor, precum și doxologii sau slavoslovii mari pe toate glasurile. Macarie Ieromonahul și Anton Pann, catavasii la duminica Fiului risipitor, alcătuite prin anul 1978, de regretatul nostru coleg, preotul prof. univ. dr. Alexie Buzera de la Craiova și altele.

Toate aceste catavasii și irmoase au fost, în general, păstrate așa cum au fost traduse, sau compuse de pomeniții protopsalți, diortosind, îndreptând și comple­tând, acolo unde a fost cazul.