Viața și Acatistul Sfinților Doctori fără de arginți COSMA ȘI DAMIAN DIN ASIA

Editura: EIBMO

Viața și Acatistul Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian cei din Asia

Descriere

Viața și Acatistul Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian cei din Asia (1 noiembrie)

Sfinții Cosma și Damian s-au născut în Asia Mică, dintr-un tată păgân și o mamă creștină, al cărei nume era Teodota. Ei nu trebuie confundați cu Sfinții Cosma și Damian din Roma, sărbătoriți la 1 iulie, și nici cu Sfinții Cosma și Damian din Arabia, a căror sărbătoare se face în ziua de 17 octombrie.

După ce Teodota a rămas văduvă, ea a căutat cu toată evlavia să placă lui Dumnezeu printr-o viață cinstită, învățându-i și pe fiii ei credința în Iisus Hristos și povățuindu-i spre iubirea plină de milostivire față de semeni. De aceea, i-a trimis să urmeze unele școli înalte pentru a se desăvârși în iscusință. În acest chip, tinerii au ajuns nu numai foarte buni cunoscători ai medicinei, ci au primit de la Dumnezeu și darul de a tămădui orice suferință sufletească și trupească, fiind de folos multor oameni. Sfinții se îngrijeau chiar și de sănătatea animalelor.

Ceea ce uimea pe toți era împotrivirea prin care Sfinții refuzau să primească vreo răsplată pentru osteneala lor în îngrijirea celor bolnavi. Sfinții Cosma și Damian nu erau preocupați să facă avere, ci îi cercetau și tămăduiau pe bolnavi mai mult pentru credința în Dumnezeu și din dragoste față de oameni, împlinind cu multă dragoste porunca Mântuitorului Hristos: «În dar ați luat, în dar să dați» (Matei 10, 8). Singura răsplată de care se bucurau cei doi Sfinți tămăduitori fără de arginți era venirea la credința în Hristos și dragostea creștină care se năștea în sufletele celor nou-tămăduiți prin iscusința medicinii și prin rugăciunea plină de credință.

Pentru această purtare a lor și lipsă de agoniseală, Sfinții Cosma și Damian au fost numiți de Biserică Doctori fără de plată sau Doctori fără de arginți. Astfel petrecându-și viața, în pace și în dreapta credință s-au săvârșit, fiind pomeniți în Biserică în fiecare an, ca niște grabnici folositori, tămăduitori și buni apărători ai credincioșilor.