Viața de familie

ediția a doua

Dacă veţi revărsa aroma bunei miresme a lui Hristos, co­piii voştri vor fi bineînmiresmaţi înaintea oamenilor, vă vor fi bucurie şi mângâiere. Să vă educaţi copiii prin puterea exemplului personal! (Sf. Luca al Crimeei)

Dacă copilul nu învaţă să iubească în familie, de la părinţii săi, unde va învăţa să iubească? Dacă nu s‑a deprins din copilărie să caute fericirea în fericirea reciprocă, în ce porniri rele şi vicioase o va căuta când va ajunge la vârsta adultă?
Pentru a se dezvolta în mod corect şi creator, copilul trebuie să aibă în familia sa o vatră de dragoste şi fericire. Numai atunci îşi va putea cultiva aptitudinile cele mai delicate şi mai elevate spiritual. Iată de ce o familie iubitoare şi fericită este o şcoală vie. 
O căsnicie fericită apare nu ca urmare doar a înclinaţiei reciproce fireşti, ci ca urmare a înrudirii spirituale a oamenilor, care incită voinţa neclintită de a deveni o unitate vie şi de a o păzi nu doar de ochii lumii, ci, cu adevărat, înaintea feţei lui Dumnezeu. În aceasta constă sensul cel mai profund al consfinţirii religioase a căsniciei, aceasta alcătuieşte însă şi cea dintâi condiţie trebuincioasă pentru educarea spirituală corectă a copiilor. 
Aşadar, cel mai important lucru în educaţie este să crească spiritual copilul şi să i se arate care este, în faţa greutăţilor viitoare, izvorul puterii şi al mângâierii din propriul lui suflet. Trebuie să fie educat în sufletul lui un viitor învingător, care să fie în stare să se respecte pe sine însuşi şi să‑şi afirme lăuntric valoarea spirituală şi libertatea.